In 1969, Frank Bass a publicat un model (in lucrarea „A new product growth model for consumer durables”) care descrie interactiunile care apar intre producatori, utilizatori si potentiali utilizatori in procesul de adoptie al unui nou produs.
Acest model a ajuns unul dintre cele mai de succes modele de difuzie a inovatiei alaturi de conceptele care descriu diferitele stadii ale adoptiei unui nou produs introduse de Everett Rogers in lucrarea Diffusion of Innovations (1962, ed. a V-a in 2003).
In principiu, modelul matematic Bass nu este foarte greu: este ecuatia Riccati cu coeficienti constanti.
Figura de mai jos ne arata variatia numarului de adoptii in functie de timp:
Printre altele se poate observa ca numarul imitatorilor este mult mai mare decat cel al inovatorilor, precum si variatia inovatori/imitatori.
Prin urmare nu trebuie sa ne mire ca apar „produse contrafacute” gen ePhone in loc de „produse originale” gen iPhone. Este un reflex al economiei de piata.
Dupa cum se vede din poza numarul de imitatori este mult mai mare decat cel al inovatorilor. Mai mult, dupa cativa ani (5 in exemplul din poza) imitatorii „inca mai rezista” in timp ce inovatorii o iau de la capat… sau nu mai lucreaza.
Intradevar. Dar fara inovatori nu ar exista imitatorii.